Vânzarea obiectelor personale pe platformele digitale: când apar obligațiile fiscale
Vânzarea hainelor, mobilierului sau a altor obiecte personale pe platforme digitale este, în principiu, neimpozabilă. Situația se poate schimba însă atunci când tranzacțiile devin regulate și urmăresc obținerea de profit, avertizează consultanții EY România.
Diferența dintre vânzarea obiectelor proprii și activitatea comercială
Potrivit specialiștilor, contează dacă o persoană vinde obiecte din propria locuință de care nu mai are nevoie sau desfășoară o activitate comercială. În funcție de circumstanțe, veniturile pot fi încadrate la activități independente sau la venituri din alte surse, ceea ce poate atrage obligații fiscale. Faptul că produsele sunt second-hand nu stabilește automat regimul de impozitare.
Ce rol are raportarea DAC7
Regulile europene DAC7 permit autorităților fiscale să primească informații despre anumite tranzacții realizate prin platformele digitale. Pentru vânzarea bunurilor, excluderea de la raportare se aplică dacă sunt îndeplinite simultan două condiții: mai puțin de 30 de tranzacții într-un an și încasări totale de cel mult 2.000 de euro, prin aceeași platformă. Depășirea unuia dintre praguri poate atrage raportarea, dar nu înseamnă automat că veniturile sunt impozabile.
Recomandarea specialiștilor
Vânzătorii sunt sfătuiți să păstreze documentele și informațiile despre bunurile comercializate, prețurile de achiziție și cele de vânzare. Acestea pot fi utile în cazul unor verificări fiscale. EY România subliniază că tratamentul fiscal depinde de natura tranzacțiilor și de modul în care este desfășurată activitatea.
