Românii vizați de o nouă regulă: Ce vor avea voie să știe autoritățile locale
Colaborarea fructuoasă dintre autoritățile centrale și cele locale în domeniul fiscal se consolidează cu ocazia implementării OUG 7/2026. Această ordonanță prevedea un aspect semnificativ: informațiile referitoare la vânzările de bunuri imobiliare, terenuri și vehicule realizate de către persoanele fizice, administrate de notari, vor fi acum transmise și autorităților locale. Această schimbare are implicații importante pentru modul în care sunt gestionate impozitele și veniturile locale.
Conform acestei reglementări, organul fiscal central va avea obligația de a comunica organelor fiscale locale date esențiale privind sursele de venit ale cetățenilor, inclusiv informațiile transmise de Uniunea Națională a Notarilor Publici legate de actele de vânzare-cumpărare ale bunurilor imobile și ale mijloacelor de transport. Aceasta se face în scopul eficientizării procesului de valorificare fiscală a bunurilor deținute de persoanele fizice.
Până în prezent, datele deținute de notarii publici erau disponibile exclusiv pentru Fisc, iar primăriile aveau acces doar la informațiile referitoare la bunurile pe care le gestiona fiecare dintre ele. Această nouă prevedere permite o verificare mai amănunțită și încrucișată a informațiilor din diferite surse, facilitând astfel identificarea mai eficientă a bunurilor care sunt supuse impozitării locale.
În conformitate cu normele stabilite de Codul fiscal, notarii publici sunt obligați să transmită lunar, până pe data de 25 inclusiv a lunii următoare, declarații informative referitoare la transferurile de proprietăți imobiliare. Aceasta implică, de exemplu, completarea formularului 208, care detaliază toate aceste tranzacții.
Mai mult, Codul de procedură fiscală stipulează că organele fiscale locale au responsabilitatea de a raporta lunar, până pe data de 15 a lunii următoare, datele referitoare la bunurile imobile și mijloacele de transport deținute de persoanele fizice sau juridice către organul fiscal central. Această măsură vizează o coordonare mai bună între autoritățile fiscale centrale și cele locale, dânțând direcția către o identificare mai eficientă a bunurilor care pot fi impuse, fără a afecta obligațiile notarilor sau procedurile fiscale existente.
