Ce bunuri nu intră la partaj la divorț. Ce prevede Codul civil
Nu toate bunurile acumulate în timpul căsătoriei ajung automat în masa partajului în cazul unui divorț. Codul civil stabilește clar ce proprietăți și sume de bani rămân în patrimeniul exclusiv al unuia dintre soți și în ce condiții locuințele, economiile sau datoriile pot fi împărțite.
Potrivit articolului 340 din Codul civil, anumite bunuri sunt considerate proprietatea exclusivă a unuia dintre soți și nu intră în masa bunurilor comune supuse partajului.
Lista bunurilor care rămân proprietate exclusivă
Printre bunurile care nu se împart la divorț se numără: bunurile primite prin moștenire sau donație, dacă persoana care le-a oferit nu a stabilit expres că vor fi comune; bunurile de uz personal; obiectele și echipamentele destinate exercitării profesiei, în condițiile legii; drepturile patrimoniale asupra creațiilor intelectuale; premiile și recompensele obținute individual; despăgubirile pentru prejudicii materiale sau morale; bunurile cumpărate în locul altor bunuri proprii, dacă proveniența banilor poate fi dovedită; precum și veniturile produse de bunurile proprii, în condițiile prevăzute de lege.
De asemenea, bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân, în principiu, în proprietatea celui care le deținea.
Locuința moștenită sau primită de la părinți
Un apartament sau o casă primită prin moștenire ori donație nu devine automat bun comun, chiar dacă a fost dobândită în timpul căsătoriei. Astfel, dacă unul dintre soți moștenește o locuință de la părinți, celălalt nu dobândește automat dreptul la jumătate din imobil în cazul divorțului.
Există însă o situație care poate complica împărțirea: investițiile realizate în locuință din bani comuni. Dacă soții au renovat sau modernizat proprietatea folosind economiile familiei, imobilul își păstrează caracterul de bun propriu, dar investițiile pot genera un drept de creanță care să fie luat în calcul la partaj.
Apartamentele și mașinile cumpărate în timpul căsătoriei
Potrivit articolului 339 din Codul civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale sunt considerate bunuri comune ale soților. În această categorie pot intra apartamentele, casele, terenurile, autoturismele și economiile formate din veniturile obținute în timpul căsătoriei.
Un aspect important este că bunul poate fi considerat comun chiar dacă actele sunt întocmite doar pe numele unuia dintre parteneri. Contează regimul matrimonial și momentul în care a fost făcută achiziția.
Cum se împart banii din conturile bancare
Nici banii aflați într-un cont bancar deschis pe numele unui singur soț nu sunt automat proprietatea exclusivă a titularului. Dacă economiile provin din salarii sau din alte venituri care sunt considerate comune potrivit legii, acestea pot intra în masa bunurilor supuse partajului.
În schimb, sumele economisite înainte de căsătorie, cele primite prin moștenire sau donație și banii proveniți din vânzarea unui bun propriu pot rămâne în patrimoniul exclusiv al soțului care le deține. Pentru a demonstra proveniența sumelor pot fi importante extrasele bancare și documentele justificative.
Contribuția fiecărui soț la averea familiei
La împărțirea bunurilor comune, legea ia în calcul contribuția fiecărui soț atât la dobândirea acestora, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Contribuția este prezumată egală, însă această regulă poate fi răsturnată dacă unul dintre soți demonstrează că a avut o contribuție mai mare.
De asemenea, munca depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor este recunoscută de Codul civil drept contribuție la cheltuielile căsătoriei. Prin urmare, faptul că unul dintre parteneri nu a avut venituri salariale nu înseamnă automat că nu are dreptul la o cotă din bunurile comune.
Cum se face partajul după divorț
Împărțirea bunurilor se poate realiza prin acordul foștilor soți, la notar, sau prin intermediul instanței, dacă cei doi nu ajung la o înțelegere. În cazul unui acord, un apartament poate reveni unuia dintre foștii parteneri, care îi plătește celuilalt o sumă de bani pentru cota ce i-ar fi revenit.
Dacă există neînțelegeri, instanța stabilește ce bunuri sunt comune, contribuția fiecăruia și modalitatea de împărțire. În anumite situații, poate dispune inclusiv vânzarea bunului și împărțirea banilor obținuți. Regulile diferă în funcție de regimul matrimonial ales de soți, de proveniența bunurilor și de documentele prin care poate fi demonstrată contribuția fiecăruia.
