Când poate un părinte să vândă casa fără acordul copiilor. Ce spune legea despre vânzare, donație și succesiune
Un părinte poate, în anumite condiții, să vândă un imobil fără să solicite acordul copiilor. Regula se aplică atunci când locuința îi aparține în totalitate și copiii nu dețin niciun drept de proprietate asupra acesteia. Situația se schimbă însă dacă unul dintre copii este coproprietar sau dacă tranzacția afectează ulterior drepturile succesorale.
Când poate fi vândută casa fără acordul copiilor
Dacă imobilul este înscris exclusiv pe numele părintelui, acesta poate dispune de proprietatea sa fără aprobarea copiilor. Faptul că aceștia locuiesc în casa respectivă nu le conferă automat un drept de proprietate și nici posibilitatea de a bloca vânzarea.
Problemele pot apărea după decesul unuia dintre părinți, când se deschide succesiunea și partea deținută de acesta intră în masa succesorală.
Ce se întâmplă dacă unul dintre copii este coproprietar
Dacă părintele și copilul dețin împreună imobilul, fiecare poate dispune de propria cotă. Pentru vânzarea întregii locuințe este însă necesar acordul tuturor coproprietarilor.
De exemplu, dacă părintele deține 50% din casă, iar cealaltă jumătate aparține copilului, părintele își poate înstrăina propria cotă, însă nu poate vinde singur întregul imobil.
Atenție la vânzarea către unul dintre copii
O situație aparte apare atunci când părintele vinde locuința unuia dintre copii, mai ales dacă păstrează dreptul de a locui acolo până la sfârșitul vieții. Potrivit explicațiilor oferite de avocatul Bogdan Pițigoi, în anumite împrejurări, o astfel de vânzare poate fi analizată ca o posibilă donație deghizată.
Un element important poate fi și situația în care prețul trecut în contract nu a fost plătit în realitate. În cazul unei donații, la deschiderea succesiunii poate fi analizat impactul acesteia asupra rezervei succesorale a celorlalți moștenitori.
Contractul de întreținere, diferit de o donație
O altă situație este cea în care imobilul este transmis printr-un contract de întreținere. Dacă beneficiarul își îndeplinește efectiv obligațiile asumate, precum asigurarea alimentelor, medicamentelor sau a altor nevoi ale persoanei întreținute, contractul produce efectele prevăzute de lege.
Eventuala contestare nu duce automat la anularea actului, ci presupune analizarea condițiilor în care acesta a fost încheiat și a modului în care au fost respectate obligațiile asumate.
