Întoarcerea execuției silite datorată caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit bancar de consum
Contractele de credit bancar, inclusiv cele destinate consumului, sunt recunoscute ca titluri executorii de drept, ceea ce permite creditorilor să inițieze executarea silită fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească prealabilă. Această caracteristică favorizează instituțiile de credit, însă capătă o relevanță deosebită când o parte din creanță este generată de clauze contractuale considerate nulitate absolută. Exemplele includ dobânzi variabile stabilite discreționar de către bancă, comisioane nesusținute de vreo contraprestație reală sau penalizări disproporționate, aceste nelegalități putând fi verificate de instanță, chiar și după inițierea executării.
În circumstanțele în care executarea silită s-a desfășurat, total sau parțial, pe baza unui titlu conținând obligații juridice inexistente, se impune o analiză a modului în care debitorul-consumator poate recupera sumele încasate de creditor. Conform legii, clauza găsită abuzivă este supusă nulității absolute, sancțiune ce acționează retroactiv, considerându-se că aceasta nu a avut niciodată efecte între părțile contractante.
Sumele achitate de consumator în virtutea unei asemenea clauze devin astfel încasate fără just temei, iar distincția dintre plățile făcute voluntar și cele obținute prin executare silită are implicații semnificative în procedurile de restituire. Plățile voluntare pot fi recuperate prin intermediul acțiunii pentru îmbogățire fără justă cauză sau al plății nedatorate, în timp ce sumele obținute prin execuție silită sunt reglementate prin întoarcerea execuției conform Codului de procedură civilă.
În toate cazurile în care titlul executoriu este desființat, partea afectată are dreptul de a solicita întoarcerea execuției, restabilind astfel condițiile anterioare. Bunurile supuse executării silite se restituie la solicitarea celui îndreptățit, excluzându-se drepturile deja obținute în bună-credință de către terți.
Atunci când bunurile mobile au fost vândute, creditorul nu are obligația de a restitui bunul în sine; în schimb, el va restitui valoarea obținută din vânzare, ajustată conform ratei inflației. Excepția de la această regulă este reprezentată de bunurile închiriate, în cazul cărora noul proprietar nu mai este obligat să respecte contractul de închiriere asociat.
În cazul în care instanța determină că o clauză din contractul de credit este abuzivă și, prin urmare, o parte a creanței este ilegală, sumele încercate de bancă prin poprire sau valorificarea bunurilor debitorului devin subiect al cererii de întoarcere a execuției. Astfel, instanța de executare este competentă să soluționeze aceste cereri.
Valorizarea efectivă a acestui drept poate fi realizată prin mai multe metode. De exemplu, în cazul în care constatarea caracterului abuziv al clauzelor este formulată într-o acțiune de drept comun înainte de finalizarea executării, se recomandă alăturarea cererii de restituire a sumelor executate ca petit accesoriu.
Acolo unde executarea silită este deja finalizată, iar debitorul nu contestă aceasta în termenul de 15 zile pentru contestația la executare, dreptul la restituire nu este neapărat afectat de expirarea termenului. Caracterul abuziv al unei clauze poate fi invocat prin acțiune în constatare, care este imprescriptibilă, având în vedere importanța protecției consumatorilor.
Odată ce nulitatea este stabilită, cererea de întoarcere a execuției poate fi formulată separată la instanța de executare. Totuși, instituțiile de credit invocă adesea compensația, afirmând că suma datorată se compensează cu creanțele restante, dar o astfel de apărare poate fi acceptată exclusiv în limitele unei creanțe certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește suma de restituire, jurisprudența europeană stipulează în mod constant că statele membre trebuie să ofere remedii efective consumatorilor, ceea ce implica faptul că suma restituită trebuie să reflecte prejudiciul real suferit, actualizat cu inflația și, după caz, însoțită de dobânda legală calculată de la fiecare plată contestată.
