Semnal grav de alarmă lansat de Laura Giogu, director al Școlii „Tudor Arghezi” din Pitești
Într-un articol de opinie semnat de Laura Georgiana Giogu, profesor și director al Școlii Gimnaziale „Tudor Arghezi” din Pitești, se abordează o problemă deosebit de importantă legată de drepturile copiilor în contextul obligațiilor de întreținere și al cooperării internaționale. Autoarea își exprimă îngrijorarea față de întârzierile mecanismelor juridice europene, care ar trebui să asigure protecția drepturilor copiilor, în special în cazurile de întreținere în situații transfrontaliere.
Articolul începe cu o întrebare provocatoare: „Ce se întâmplă cu drepturile unui copil atunci când mecanismele europene există, dar răspunsurile întârzie?” Fenomenul părinților nerezidenți care se mută în alte state membre ale Uniunii Europene devine din ce în ce mai frecvent, iar dificultățile în stabilirea veniturilor lor reale afectează direct bunăstarea copiilor. Astfel, în multe cazuri, părintele care are custodia trebuie să depună eforturi considerabile pentru a obține informații despre situația financiară a celuilalt părinte, ceea ce poate dura luni sau chiar ani.
Uniunea Europeană dispune de instrumente legale, precum Regulamentul (CE) nr. 4/2009, care vizează responsabilitățile de întreținere. Cu toate acestea, întrebarea esențială este dacă aceste instrumente funcționează suficient de rapid pentru a proteja efectiv drepturile copilului. În prezent, lentoarea proceselor anulează efectul pozitiv al acestor reglementări, lăsând copiii în situații precare. „Ce face copilul în tot acest timp?” se întreabă Laura Giogu, evidențiind nevoile imediate ale copiilor, care nu pot fi amânate din cauza procedurilor legale.
Subiectul nu este doar unul juridic; este vorba despre dezvoltarea sănătoasă și echilibrată a copiilor, despre drepturile lor fundamentale la educație, hrană și protecție. Autoarea subliniază faptul că performanțele educaționale ale copiilor nu depind doar de activitatea profesională a profesorilor, ci sunt influențate și de stabilitatea materială a acestora, de accesul la resurse și de sprijinul adecvat din partea instituțiilor de stat.
Mai mult, Laura Giogu scoate în evidență faptul că interesul superior al copilului ar trebui să fie un principiu fundamental atât în legislația română, cât și în cea europeană, dar trebuie să se reflecte nu doar în existența procedurilor legale, ci și în eficiența și rapiditatea acestora. Existența mecanismelor juridice nu este suficientă; important este cum și când acestea sunt aplicate. O cooperare internațională care funcționează lent ridică serios problema echității și a egalității de șanse pentru toți copiii.
În concluzie, articolul Laurai Giogu reprezintă un apel la conștientizare și acțiune din partea autorităților, juriștilor și întregii societăți, subliniind că protejarea drepturilor copilului nu este doar o responsabilitate familială, ci o responsabilitate colectivă a tuturor instituțiilor statului. Aceste probleme trebuie discutate deschis, nu doar în sălile de judecată, ci și în spațiul public, pentru a transforma principiile enunțate în realități concrete pentru bunăstarea fiecărui copil.
