România a intrat oficial în recesiune tehnică
Recent, România a fost declarată oficial în recesiune tehnică, a confirmat Cristina Chiriac, Doctor în economie și Președinte al CONAF. Această situație se bazează pe datele indicatorilor economici care demonstrează o contracție economică pe parcursul a două trimestre consecutive. Chiar dacă creșterea anuală de aproximativ 0,6% poate părea optimistă, realitatea este că economia națională nu mai înregistrează avansuri, ci se află într-un proces de încetinire.
Deși nu este o criză majoră, intrarea în recesiune aduce cu sine o zonă de fragilitate economică, iar istoria ne învață că nu statistica recesiunii generează cele mai mari costuri, ci reacțiile societății la această situație. Principala problemă care a stagnat economia românească în ultimul an este scăderea consumului. Creșterea TVA-ului și inflația au avut un impact negativ asupra puterii de cumpărare, ceea ce a condus la o scădere de aproximativ 2% în vânzările cu amănuntul în 2025, comparativ cu anul anterior.
Într-o economie ce depinde în mare măsură de cererea internă, restrângerea consumului nu este doar un detaliu marginal, ci un factor central care afectează vânzările firmelor, amânarea investițiilor și, prin urmare, încetinirea economică se propagă între diferite sectoare. Această dinamică economică a fost teoretizată de John Maynard Keynes, care a argumentat că nivelul de ocupare și activitatea economică sunt dictate de cererea efectivă pentru bunuri și servicii. Când veniturile reale sunt afectate de inflație sau când apare nesiguranța locului de muncă, consumul tinde să scadă, generând un cerc vicios de reticență în investiții și, ulterior, ajustări de costuri care pot conduce la concedieri și reducerea suplimentară a cererii.
Un aspect alarmant al acestei situații este că în 2025, 7.553 de firme și PFA-uri au intrat în insolvență, iar peste 74.000 de companii au dispărut prin diferite forme legale, cum ar fi radierea sau suspendarea activității. Numai în luna decembrie a acelui an, aproape 16.000 de firme au ieșit de pe piață, ceea ce arată o pierdere semnificativă în structura antreprenorială a economiei românești.
Inflația, care la sfârșitul anului 2025 atingea un procent de aproape 9,7%, a contribuit la erodarea veniturilor reale ale populației, determinând oamenii să devină mai prudenți în ceea ce privește cheltuielile. Aceștia au început să amâne achizițiile și să își reducă cheltuielile, ceea ce, la rândul lui, încetinește economia. Când actorii economici decizi să aștepte, efectul se răspândește rapid în întreaga economie.
Un alt element crucial care influențează percepția economică este ratingul de țară. Agențiile internaționale nu se concentrează doar pe cifrele actuale, ci analizează capacitatea economiei de a-și susține finanțarea pe termen lung. Orice deteriorare a stabilității fiscale va atrage după sine costuri mai mari de împrumut pentru stat, ceea ce va amplifica presiunea asupra economiei naționale prin majorarea taxelor și reducerea investițiilor publice.
Chiriac subliniază că, deși recesiunea tehnică nu constituie o amenințare iminentă, teama reală provine din combinarea încetinirii economiei cu măsuri fiscale adoptate prea brusc. Dacă răspunsul autorităților va fi o creștere a presiunii fiscale, economia nu se va stabiliza, ci se va contracta. Aceasta, mai ales în contextul unei economii fragilizate, reprezentând o abordare ineficientă. Menținerea încrederii economice este primordială pentru a evita o criză de amploare în viitor.
România se află acum într-un punct critic în care deciziile politice și comportamentul cetățenilor vor influența evoluțiile economice viitoare. Întrebarea semnificativă nu este simpla constatare a recesiunii tehnice, ci modul în care vom gestiona această etapă—fie ca pe o corecție temporară, fie ca pe un precursor al unei crize severe provocate de acumularea prudenței și incertitudinii.
